Eşti trist. Inima ţi s-a „împrăştiat” în zeci de bucăţele, simţi că o greutate te apasă pe umeri şi lacrimile îţi curg şuvoi. Te ştergi cu promisiunea că nici una nu va mai curge din acel moment, ca mai apoi să urmeze un alt torent de picături cu gust sărat. Ţi-e ciudă. Nici măcar de […]
You're browsing archive for:tristete
În viaţa noastră vin şi pleacă oameni. Oameni care oricum îşi pun amprenta asupra sufletelor noastre aşa ca o ştampilă. Uneori această amprentă este dureroasă, alteori plăcută pe moment sau câteodată e plină de amărăciune. E greu să ne obişnuim cu gândul că uneori nu-i vom mai vedea pe cei pe care poate că […]
Merg pe stradă şi văd oameni vorbind la telefon. Stau cu el lipit de ureche, sunt încruntaţi şi gesticulează agresiv. Puţin mai departe, un bătrân e mult prea dezbrăcat pentru frigul de afară. Faţa lui e ridată şi ochii sunt trişti. O lacrimă curge şi cade pe asfaltul rece, apoi e călcată în picioare de […]
Plouă. Picuri mici se lovesc de asfaltul fierbinte şi de pământul însetat. Undeva, în depărtare, un copil se bălăceşte cu picioarele în balta în care continuă să cadă stropii de ploaie. În fundal se aude ecoul unei simfonii nescrise. Pe marginea unei borduri stă o inimă plină de lovituri. Îşi numără cicatricele. Una, două, trei…numărătoarea […]
Pe cine încerci să minţi? Pe tine sau pe noi?Crezi că dacă zâmbeşti cu gura până la urechi nu ţi se mai vede tristeţea? Crezi că dacă vei fi mereu persoana optimistă, nu ţi se văd sforţările de a părea fericit? Serios acum. Pe cine crezi că păcăleşti? Pe noi? Sau…poate chiar pe tine. Crezi […]
E frig şi vântul bate tăios şi puternic. Pe drum un om merge păşind vremelnic. Începe să ningă cu fulgi mari, tot mai mari. Se-nserează şi oamenii-s murdari, tot mai murdari. Toţi cântă şi dansează. Beau şi chefuiesc… Încetul cu încetul, mintea-şi jefuiesc. Ceaţa dispare, inima le tresare… Ca să uite, mai beau un pahar […]
Comentarii