De Cami am aflat într-o zi când mă documentam pentru un material. Am vrut să văd ce ştiri noi mai sunt în Observator, şi deodată mi-a atras atenţia una în mod special. Era vorba despre ea, Camelia, şi lupta ei cu leucemia. Am urmărit cu deosebit interes cum această fată frumoasă de 23 de ani pictează cu un talent demn de amirat, şi cum prietena ei, un medic, o susţine exact aşa cum poate. În momentele acelea am simţit că aş vrea să iau legătura cu ea şi să îi spun câteva cuvinte frumoase, de încurajare. Neştiind cum să dau de ea atunci, am renunţat la idee dar mi-a rămas întipărită în memorie. Câteva zile mai târziu, am dat pe youtube peste un filmuleţ tot cu ea. Din nou am avut acea senzaţie că trebuie neapărat să o contactez. Am amânat şi atunci, neştiind de unde să încep. Peste alte câteva zile, stăteam de vorbă cu un amic din Bucureşti care era în spital şi urma să fie operat, să i se scoată un rinichi. Acesta, în loc să fie îngrijorat pentru propria-i soartă, tot îmi spunea că ar face orice pentru un „înger minunat”. Apoi, mi-a povestit de Cami, prietena lui foarte bună. Da, aceeaşi Camelia Rusu pe care eu simţeam nevoia acută de a o contacta. M-a întrebat dacă nu aş vrea să o ajut cumva. Am simţit că sar în sus de bucurie când mi-am dat seama cum Dumnezeu ne conduce unii spre alţii. Nerăbdătoare, abia am aşteptat să schimb câteva cuvinte cu fata care m-a inspirat, care trece prin această cumplită încercare şi totuşi încă-şi ţine capul sus.

Sunt multe lucruri grele. Trăiesc în incertitudine în fiecare zi. Cel mai greu cred că este să nu te accepţi aşa cum eşti acum.. adică bolnavă… Am dus o luptă destul de grea cu mine însămi din cauza asta.

Ce părere ai de oamenii care nu le apreciază la adevărata lor valoare?Nu ştiu dacă relaţiile le văd altfel, cât oamenii. Credeam în oameni, dar atunci nu cred că ştiam ce însemna „oameni”. Adevăratul sens al cuvântului l-am înţeles acum. Nu am cuvinte să exprim ce oameni am cunoscut şi implicit ce relaţii frumoase am legat cu ei.

Nu-mi pare rău de  nimic. Dacă lucrurile s-au petrecut aşa … înseamnă că ăsta e mersul lor şi trebuie să învăţ din cele întâmplate.

  4. Ce înseamnă pentru tine „a trăi o viaţă frumoasă”?

Sunt un om simplu. Deci o viaţă frumoasă înseamnă lucruri mărunte, cum ar fi: să fiu sănătoasă, să am persoanele dragi lângă mine, eventual un iubit şi o situaţie financiară decentă.

M-am simţit pierdută. Nici nu concepeam…să-mi cadă părul. Nu m-am privit în oglindă multă vreme. Dar m-am acceptat aşa într-un final şi a fost muuuuuult mai bine.

Când am aflat diagnosticul : DA! Am zis de multe ori că nu meritam să mi se întâmple asta. Nu înţelegeam de ce mie?… Dar am realizat că deja s-a întâmplat şi tot ce trebuie să fac e să merg înainte. Am fost şi sunt în palmele Lui Dumnezeu şi nu-mi rămâne decât să mă rog ca El să mă ocrotească.

Aş face atâtea! Dar cred că aş merge la bunici. Suferă foarte mult din cauza mea şi aşa le-aş alina puţin bătrâneţea.