De multe ori, ca oameni, încercăm să ascundem cine suntem cu adevărat. Fie ne e teamă să nu fim respinşi din cauza adevăratului „eu”, fie nici noi nu ştim prea bine cine suntem, sau… ne place să jucăm diferite roluri. Nu suntem mulţumiţi cu noi şi atât.

 Iată că şi de această dată America a venit în „ajutorul” nostru. Celţii credeau că pot îndepărta spiritele rele devenind chiar ei înşişi…spirite rele. Sau cel puţin costumaţi ca atare.  Fondatorul bisericii Satanice, Anton Szandor La Vey, spunea că sărbătoarea de halloween e una dintre cele mai mari sărbători ale adepților lui Satan. Aşadar, am preluat o sărbătoare care nici măcar nu ştim bine ce înseamnă sau care este istoria ei, şi am profitat de faptul că avem ocazia ca măcar o noapte pe an să ne arătăm adevărata faţă. Renunţăm la măştile de zi cu zi, şi ne costumăm în cea în care ne simţim confortabili.

Oare ne place să fim înconjuraţi de monştri pentru că aşa ne simţim noi mai frumoşi sufleteşte? De ce-am avea nevoie de o zi în care să ne urâţim şi să alergăm pe străzi, în speranţa că vom reuşi să speriem pe cineva? Oare nu facem asta aproape zilnic… prin răutăţile care ies din noi? Am transformat normalul în anormal şi invers.

 Înţeleg când oamenii doresc să afişeze o variantă a lor mai bună. Acesta e şi motivul pentru care purtarea măştilor e atât de populară. Poţi deveni instant om bun. La suprafaţă, pentru că în interior ştim cu toţii realitatea. Dar nu-mi pot explica, sau poate că nu mă încadrez în normele societăţii, de ce am dori să fim urâţi. Monştrii.

 Ironic, dar înconjurată de atâtea chipuri urâte, am avut impresia pentru o secundă că în sfârşit văd realitatea. Poate că, până la urma urmei, Halloweenul nu e decât o oglindă care arată cine suntem noi cu adevărat în adâncul sufletului nostru. Ar trebui să o redenumim „ziua în care oamenii-şi poartă sufletul pe chip”.

Imagine preluată de pe: https://eu.usatoday.com/story/life/entertainthis/2018/10/31/little-girls-headless-costume-wins-halloween/1830329002/