Vă amintiţi de Magda Coman. Anul trecut am realizat un interviu cu ea, pe care îl puteţi reciti aici, despre viaţa ei şi despre persoanele cu dizabilităţi. Ea este „eroina” în scaunul cu rotile, după cum mulţi oameni şi-ar aminti de ea. În martie a organizat împreună cu Alin Gălăţescu evenimentul Atipic Beauty, despre care am scris aici. Acum, Magda traversează o perioadă mai dificilă în viaţa ei, despre care vorbeşte cu greu, dar mă simt binecuvântată că s-a deschis faţă de mine şi sper din toată inima să vedeţi forţa pe care o are în inima ei.
1. Magda, în ultima perioadă ai fost asaltată de mass media în legătură cu viaţa ta privată. Cum te-a facut să te simţi acest lucru, şi până unde crezi că ar trebui să fie o limită?
Este adevărat, în ultima perioadă am fost invitată să particip la diferite campanii sociale ca şi exemplu de viaţă şi reuşită, motivând alte persoane care au o dizabilitate atât fizică cât şi, poate, emoţională, dată fiind societatea în care trăim. Mulţumesc pe această cale presei pentru atenţia care mi se acordă, însă vreau ca toţi să înţeleagă ca eu nu îmi doresc să devin o persoană publică. Acţiunile în care mă implic sunt strict pentru a-mi ajuta semenii aflaţi în suferinţă, şi o fac voluntar, fără nici un interes material. Nu vreau să intru în detalii legate de accidentul meu, deşi am văzut că se conturează diverse poveşti. Există încă o rană necicatrizată în sufletul meu, cu care voi trăi toată viaţa, şi nu vreau să mă reîntorc în timp, ci vreau să privesc viaţa doar înainte.
2. Treci printr-o perioadă dificilă, în care oamenii caută şi ei răspunsuri la anumite întrebări. Ce anume poţi să împărtăşeşti cu noi, astfel încât să nu simţi că iţi este invadată intimitatea?
Încă o dată viaţa mă încearcă şi voi răspunde unei alte întrebări. Mă aflu într-un divorţ, traversez o perioadă grea, însă dacă am luat această decizie, nu vreau să fac o telenovelă. Am dreptul la propria-mi intimitate. Motivele nu vreau să le dezvolt, însă ţin să precizez un lucru: nici o femeie din lume nu trebuie să suporte umilinţă şi nici violenţă, atât fizică, cât şi verbală, indiferent de situaţie. Fiecare din noi avem puterea să mergem înainte, iar când există la mijloc un copil, acesta trebuie să se dezvolte atât fizic, cât şi mental, într-un ambient sănătos, fără a fi afectat.
Despărţirile sunt grele şi dureroase, însă cred în Dumnezeu, şi voi trece peste această periodă, iar într-o zi voi zâmbi din nou.
3. Ce sau cine îţi dă putere şi forţă să continui să lupţi?
Puterea de a lupta şi de a merge înainte o primesc în fiecare dimineaţă uitându-mă în ochii fetiţei mele, Rahela. Ea este darul meu din partea lui Dumnezeu, adusă pe lume printr-o minune, sarcina fiind dusă la limita dintre viaţă şi moarte, făcând chiar şi septicemie, datorată unei infecţii urinare. Azi lupt pentru custodia ei, pentru a nu-mi fi luată de lângă mine de tatăl ei. Cum am crescut-o singură, fără bonă, o voi creşte şi de acum încolo, şi sper ca Dumnezeu să o lase lângă mine, pentru că doar El poate înţelege ce este în inima unei mame, când se află în pericolul să îi fie luat copilul de lângă ea.
4. Ce doreşti să le transmiţi tuturor fetelor care te privesc ca pe un model în viaţă?
Nu mă consider un exemplu, însă doresc să transmit tuturor fetelor cu dizabilităţi şi celor care vedeau în mine un model de viaţă, să continue să lupte, să viseze şi să îşi atingă scopul. Cred în iubire şi sper că pe lumea asta există oameni speciali care rămân împreună până la finalul vieţii, trecând peste dizabilitate şi peste obstacolele vieţii.
5. Ce planuri ai pentru viitorul apropiat?
Îmi doresc ca prin Asociaţia Open your heart pe care eu o conduc, să putem ajuta cât mai mulţi oameni cu dizabilităţi din Romania, împreună să schimbăm mentalităţi şi să tindem spre o viaţă normală. Visez ca Atipic Beauty să ajungă în fiecare oraş şi asfel să existe conştientizarea şi necesitatea accesibilizării pe străzi pentru posesorii de scaun rulant. Vreau să aduc aminte că prin parteneriatul cu CGS Romania, persoanele cu dizabilităţi se pot angaja în 3 oraşe: Bucureşti, Sibiu, Braşov. Asociaţia Open your heart pregăteşte un eveniment la Godot cafe theatre din Bucureşti, unde se va juca o piesă de teatru, special dedicată persoanelor cu dizabilităţi. Aşadar, îi aştept cu mare drag pe toţi din Bucureşti, şi vom încerca să facem o tradiţie din acest eveniment. Doresc să văd fericirea pe chipul celor care au o suferinţă în trup.
6. În această încercare prin care treci, ai simţit că ai fost discriminată din cauza scaunului cu rotile?
Mă simt discriminată la orice pas în Romania. Văd şi simt asta acum mai mult ca oricând, acum, în ochii justiţiei, şi vreau să nu se împiedice de căruţul meu, ci să îmi lase fetiţa să crească lângă mine, pentru că pot. Am dovedit asta lumii întregi, că a avea o dizabilitate nu înseamnă că eşti limitat şi nu ai forţa necesară să duci o viaţă normală.
No comments