Tu ştii, Doamne. Cât împart, cât scad, cât înmulţesc, cât adun. Aşa mi-e un dor nebun, Doamne, de întrebarea „ce mai faci?” asezonată cu dragoste-n privire şi păsare în inimă. Mi-e dor de-un loc cu oameni în care să stau, şi să ştiu că nu sunt judecată pentru nimic. Nici pentru ce spun, nici pentru […]
You're browsing archive for:Alina Ilioi
Când şi cum, nu ştiu. Ştiu doar că m-am trezit într-o dimineaţă răcoroasă, cu miros de flori de iunie, şi de ploaie proaspătă de început de vară. Am privit pe fereastra dormitorului meu, spre Bucureştiul plin de viaţă, şi am zâmbit. Acesta e. Acesta e începutul schimbărilor mele. Nu mai pun întrebări fără nici un […]
De ce iubesc cărţile? Pentru că am crescut cu ele. Pentru că mi-au deschis drumuri. Pentru că a fost primul lucru de care eram fascinată de mic copil. Pentru că m-au ambiţionat să învăţ să citesc de la vârsta de 5 ani. Şi după ce-am citit, să trăiesc. Şi după ce-am trăit, să scriu. […]
” – Spune-mi tu mie, de ce ai apărut în viaţa mea? – Nu ştiu… crezi că eu nu-mi pun aceleaşi întrebări? Tot ce ştiu este că m-ai făcut cea mai fericită, dar şi mi-ai zdrobit cel mai tare inima. Mi-ai şifonat inima. – Cine ştie, poate că tot eu sunt fierul de călcat. Aş […]
„Femeia care îşi poate crea propriul job este o femeie care va avea faimă şi avere.” (Amelia Earhart) Săptămâna trecută am participat la conferinţa The Woman din Cluj-Napoca. Peste 300 de femei au fost prezente în sală, fiecare pregătită să descopere ceva nou, să se întâlnească cu destinul, sau de ce nu, să înveţe cum […]
Am căutat atâta timp să fac să le fie bine celor din jurul meu, dar am uitat să-mi fac mie bine. Era atât de evident acest lucru, încât au ajuns să-l vadă toate persoanele mele apropiate. Toate, înafară de mine. „Nu crezi că nu mai pui preţ pe tine aşa cum ar trebui? Te dai, […]
„De fiecare dată când ai pierdut ceva, ai adăugat şi o parte din tine. N-ar fi trebuit să faci asta. Ai adăugat acolo şi lucruri pe care ar fi trebuit să le păstrezi pentru tine. Aşa ai ajuns să te împuţinezi şi tu, treptat-treptat.” — H. Murakami În primul rând, cred că sunt principala vinovată. Niciodată […]
Câteodată este nevoie de o singură privire ca să se creeze o conexiune. Sau de-o vorbă, spusă la momentul potrivit. Aşa a început şi prietenia mea cu Mihai Dragomir. Cu o privire şi o vorbă. De aici până la o prietenie solidă nu a fost nevoie decât de un pas. Mihai nu este genul de […]
Sunt stări de spirit pe care nu le poţi descrie. Care te consumă. Care au intrat în interiorul tău, ca un hoţ noaptea, şi te-ai trezit că… sunt acolo. Stări cărora ai încercat să nu le dai importanţă aşa de mare. Ai încercat, ca de obicei, să pleci mai departe cu capul ridicat. Până când, […]
Nu as vrea sa crezi ca sunt doar atat. O mana de om, o femeie care cauta sa treaca prin viata fara sa se loveasca de peretii ascutiti ai drumului lung si plin de obstacole. Sunt pregatita sa stau fata in fata cu provocarea, si sa-i zambesc. Desigur, poate ca-mi tremura genunchii, dar vocea imi […]
Comentarii