Se uita la fata din faţa lui şi parcă devenea şi mai confuz. Ce să-i spună? Că în ciuda aparenţelor, el nu e atât de stăpân pe situaţie pe cât ar fi trebuit? Că dacă ar avea curajul, ar deschide gura şi ar spune tot ce simte? E greu, dar până la urmă şi-ar aduna […]
You're browsing archive for:fata
De prima dată ce-ai deschis ochii, te-ai uitat în jurul tău şi ţi-ai spus că începe o nouă zi. Te-ai ridicat din pat bucuroasă şi ai alergat să te speli. Ţi-ai privit faţa nemachiată în oglindă şi ai zâmbit: uneori imperfecţiunile sunt drăguţe. Ţi-ai aranjat părul şi ţi-ai rotit o şuviţă în […]
„Măcar să încerc, ce am de pierdut? Dacă este El, alesul? Dacă este Ea, aleasa?” spuse cel care, câteva luni mai târziu, câteva săptămâni chiar… plângea singur în cameră. „Nu ştiu ce a fost în capul meu, m-am grăbit” îmi povestea un prieten care încerca să-şi explice ce nu a […]
Sunt o fată. Principala mea pasiune este scrisul. Îmi place când îmi aşez degetele pe tastatură şi, cu o viteză de nedescris, litere negre se aşează pe foaia albă, sau când pixul pe care îl ţin în mână, apasă pe pagina din faţa mea, lăsând urme care nu mai pot fi şterse. Cuvintele […]
Ştii tu, e acel moment în care parcă ai lăsa totul în urmă şi ai pleca. Nu contează unde, nu contează nici măcar pentru cât timp. Pur şi simplu îţi doreşti să pleci pentru că ai obosit. Ai obosit să lupţi cu tine, să te convingi că eşti bine, că nu ai […]
Afară începuse să plouă. Picuri mari şi grei curgeau din cer, pe pământul cald. Lacrimile care mi-au ţâşnit din ochi s-au amestecat cu ploaia. Mi-am strâns mai bine rochia lipită de trup şi am început să merg derutată, în neştire. Oamenii prinşi în mijlocul furtunii alergau pe stradă ca să-şi caute un adăpost. Numai eu…mergeam […]
Zilele trecute mergeam liniştită pe stradă, iar în faţa mea se aflau doi oameni: o fată şi un băiat. Totul normal până aici, fata îl privea galeş şi plină de admiraţie, băiatul se uita zâmbitor înainte. La un moment dat, aud un lătrat. Mă uit în jur, nici un câine. Mai aud unul şi am […]
A intrat pe uşa salonului, îmbrăcată cu o rochie albă, lungă, vaporoasă şi cu părul făcut bucle. Ochii ei erau mari, ca de căprioară. Mergea apăsat şi cu atitudine printre oamenii care se uitau la ea, analizând-o. Din când în când, auzea câte un „Săraca, pare atât de tristă” sau „Cine se crede de merge […]
Comentarii