Nu contează ce cred alţii. Nu contează nici măcar că uneori tu parcă nu aparţii de ei, de ceilalţi oameni. Că tu nu te conformezi tuturor acestor standarde impuse, standarde uneori imorale, aş spune. Nu contează faptul că ai luptat ca să ajungi aici. Până la urma urmei, dacă te gândeşti bine, nu contează nici ce faci. Nimic din acestea nu contează, dar adunate la un loc, trebuie să conteze atât cât să te poţi privi în oglindă.

      Bine, putinţa de a te privi în oglindă este condiţionată şi de conştiinţa ta. Dacă ai o conştiinţă moartă, care pâlpâie şi e pe cale să se stingă, atunci poţi să te uiţi liniştit în oglindă. Oricum acolo nu ai să vezi nicioată realitatea, sau poate că ai să o vezi, dar pe a ta. Pe cea lipsită de scrupule şi de standarde. În acest caz, mereu, orice ai face ţi s-ar părea că e bine. Tu niciodată nu ai greşi. Tu ai fi cel care eşti îndreptăţit să acţionezi ca atare. Tu te poţi folosi de oameni pentru că nu mai consideri asta un păcat. Poţi să o faci. Oglinda nu mai are efect asupra ta. Oricum când te priveşti în ochi, vezi doar goliciune. Sau poate că vezi sete. Sete de bani, de putere, de sânge. Aici tu ai fi excepţia celor care s-ar putea privi în oglindă când au făcut ceva rău. Dar dacă, în cazul cel bun, conştiinţa ta încă există, atunci bazează-te pe ea. Niciodată nu te-ar lăsa să pui capul pe pernă sau să te priveşti în oglindă, fără să-ţi amintească de lucrurile rele pe care le-ai făcut. Nu te-ar ridica în slăvi atunci când ai răni pe celălalt şi nici nu te-ar pune pe un piedestal când ai înşela. Conştiinţa te-ar menţine la realitate. Ea ar fi cea care ţi-ar aminti cine eşti tu cu adevărat. Poate că te-ar opri atunci când este ar deveni prea târziu dacă ai mai face un pas. Ţi-ar spune când ai deveni însetat de putere. Ţi-ar spune când, în egoismul tău, ai uitat de toţi cei care te înconjoară. Dar mă repet, asta în cazul în care mai ai o conştiinţă.

       Prin urmare, priveşte-te acum în oglindă. Uită-te la tine. Vezi dacă îţi place ce vezi, dacă faptele pe care le-ai făcut strigă din adâncul tău sau dacă ai pace în suflet. Caută, răscoleşte şi nu te lăsa până când, la suprafaţă, iese omul care eşti cu adevărat. Tu, fără fals. Tu, fără mască. Tu, fără teatrul pe care îl joci zilnic pentru tine şi pentru ceilalţi. Aminteşte-ţi ce s-a întâmplat ieri, cum ai acţionat acum două seri şi cum ai vorbit cu persoana pe care o iubeşti. Aminteşte-ţi şi spune-ţi dacă e bine. Adu la suprafaţă toate acele lucruri care te frământă şi pe care conştiinţa nu te lasă să le uiţi. Lasă-le să se întipărească în ochii tăi, în privirea şi pe faţa ta. Acum, spune-mi, acum te poţi privi în oglindă? Dacă nu… fă în aşa fel încât data viitoare când te vei uita, să vezi un om cu suflet frumos!

Imagine preluată de pe: www.deviantart.com