Sunt stări de spirit pe care nu le poţi descrie. Care te consumă. Care au intrat în interiorul tău, ca un hoţ noaptea, şi te-ai trezit că… sunt acolo. Stări cărora ai încercat să nu le dai importanţă aşa de mare. Ai încercat, ca de obicei, să pleci mai departe cu capul ridicat. Până când, […]
You're browsing archive for:trairi
Oamenii sunt tot mai reci, iar mie îmi e frig. Mi-e frig de atâta egoism centrat pe propria persoană, mi-e frig de strângerile de mână fără vlagă și de îmbrățișările moi. Am înghețat de la atâtea vorbe goale, promisiuni rămase undeva în vânt și cuvinte spuse, dar neîmplinite. Adevărul este că simt cum puțin câte puțin […]
M-am trezit iubind viaţa. Lupta cu ea am dus-o aseară, pe genunchi, când plină de întrebări, am strigat către Cer că nu mai înţeleg nimic. Apoi, în timp ce dormeam, Dumnezeu a trimis peste mine şi mai multă iubire. „Ia iubire, căci din iubire vine şi înţelegerea!”. Şi-a turnat Dumnezeu în mine, atâta iubire, că […]
– Nu vreau să vorbesc despre asta. – De ce? – Pentru că dacă nu vorbesc, poate nu-mi pare real. A fost un vis. Și acum m-am trezit. Am căzut și m-am trezit. În plus, despre lucrurile intense nu vorbești. Nu poți. Nu ai cuvinte. Te temi că dacă vei deschide gura, nu vei fi […]
Sunt vorbe, care o dată spuse, taie adânc în piele, pătrund prin fiecare muşchi şi ajung drept la inimă, cu viteza unui chirurg cu experienţă. Sunt promisiuni pe care le primeşti şi se transformă în cuvinte goale care au ecou în inimă. Acestea sunt promisiunile neîndeplinite. Este acel „vreau să cred că nu m-a […]
Nici cana mare de cappucino cu aromă de caramel, nici picioarele mele lipite de calorifer şi nici măcar mesajul pe care tocmai l-am primit pe telefon „să nu mori, nu ştiu cum ar fi lumea fără tine”, dat aparent fără nici un motiv, dar probabil cu zeci de motive, nu par să încălzească atmosfera. […]
Nu mi-ai spus că atunci când mă voi opri, voi găsi casa. Mi-ai spus doar să nu mai fug. M-am uitat cu ochii mari, speriată, dar am rămas. Ceva îmi spunea să o fac. Ceva, pentru că restul îmi striga să alerg cât pot de repede. Acel ceva a fost mai puternic. […]
S-a pus să doarmă cu sufletul greu, de parcă purta o povară prea mare pentru umerii ei slabi. Era conştientă că a ajuns în această situaţie din cauza ei, pentru că credea prea mult în poveştile frumoase. Tocmai acest lucru nu i-a permis nici să plângă. Cum să plângi când ştii […]
De atâtea ori în viaţă am spus că nu aş putea trăi fără o persoană sau fără un lucru. M-am legat de oameni şi am mărturisit că nu mi-aş putea imagina viaţa fără ei şi m-am ataşat de lucruri fără de care am crezut că nu pot supravieţui. Asta până la […]
Comentarii