Să nu te faci niciodată mai mică pentru nimeni. Nici ca să fii iubită. Nici ca să fii acceptată. Nici ca să „nu deranjezi”. Ți-ai petrecut destul din viață încercând să încapă alții în tine. Ai tăcut când ai fi vrut să spui. Ai zâmbit când inima ta voia să strige. Ai coborât tonul ca […]

Hai să vă spun o experiență tare neplăcută cu acest online și Richard. Din când în când mai intră să joace jocuri online, destinate copiilor, și nu mică mi-a fost surprinderea să descopăr ce reclame nepotrivite pentru vârsta lui erau. Și el a fost surprins și a spus că închide ochii când apare așa ceva. […]

Atenție, acesta s-ar putea să fie unul dintre cele mai sincere texte, scrise de mine, pe care le-ai citit vreodată! ”Zâmbește, nimănui nu-i place un om trist”. Poate de asta și afișăm perfecțiunea în online. Poate de asta ne străduim care mai de care să părem împliniți, de succes și fericiți. Mai ales fericiți. ”Uite […]

Am intrat în apartament și un miros de cartofi prăjiți mi-a invadat ființa. M-am descălțat rușinoasă, căci era pentru prima oară când intram în casa ei, a uneia dintre prietenele mele. Auzisem povești despre mama ei, căci fiind dintr-un orășel mic, fiecare știa câte ceva despre fiecare. Și adevărate, dar și false. Se spunea că […]

Sunt oameni care atât de repede fug de ei înșiși, încât în drumul lor răstoarnă și alți oameni. Îi răstoarnă ca pe niște statui care le stăteau în cale și le proiectau, poate, neputința. Aleargă fără țintă, călcând peste flori și zdrobind inimile care îndrăznesc să le iasă în drum. Câteodată se mai împletesc în […]

Diana Gadola: Am 33 de ani și până la ora actuală am făcut suficient de multe alegeri proaste încât să ajung pe la diverși medici. Din păcate, nu mi am și soluționat problemele și am început să studiez singură pentru a mă ajuta cât pot eu în ceea ce privește mâncarea. În primul rând am […]

ANDREEA MARIN: Uneori suntem nevoite să fim mai puternice decât o cere definiția feminității. Alina Ilioi Mureșan: Așa este. Și tocmai de aceea, de multe ori stăteam și mă întrebam dacă oare ne naștem cu această feminitate în interiorul nostru sau ea ține mai mult de cum arătăm la exterior, cum ne comportăm, ce gesturi […]

Era iarnă. Afară ningea lin, iar luminițele caselor dădeau un farmec aparte locului. Într-o casă mare, frumoasă, era o petrecere: se sărbătorea venirea pe lume a unui copil frumos și blând. Zeci de oameni sunau la sonerie, intrau zgomotos, felicitau părinții, ofereau cadouri și se apucau de povești. Masa era plină cu bogate care mai de care, muzica din surdină era plăcută și caldă, râsetele musafirilor umpleau locul de viață.

Singura dată când Lumina a scuipat, a fost când Iisus a scuipat pe pământ și a făcut tină din scuipat și a întins tina peste ochii orbului pentru a-I reda vederea.

Ce deosebire între motivație, nu? Lumina scuipă (pe jos) pentru a reda vederea. Întunericul scuipă (pe oameni) pentru a stinge Lumina.

Nimic nu poate fi mai rău decât să ai ochi și să nu vezi. Metaforic, desigur. Imaginează-ți… să intri pe ușa casei, să te descalți, să te așezi pe canapea și în loc să inspiri adânc mirosul de cămin și să-ți spui: ”cât de binecuvântat sunt!”, să vezi scama de pe jos, ușa care nu […]