Îmi aduc aminte că nu mi-a fost frică de provocări niciodată. Încă de când eram copil, lumea din jurul meu a fost o aventură. Locuri în care se creează povești. Oameni care devin personaje. Fiecare zi o filă scrisă. Nu am ezitat să mă mut dintr-un oraș în altul, de una singură. Am știut […]
You're browsing archive for:viata
Oare Dumnezeu numără lacrimile? Dacă da, la ce număr decide să intervină? 100, 1.000, 10.000? Care e cifra care-L face să spună ”STOP, e suficient!”? Oare El le colectează undeva și apoi le transformă în cristale sufletești? Sau le strânge în ceva și la final devin o ploaie a binecuvântării? Le cataloghează în funcție […]
Anul acesta părinții mei au făcut 50 de ani de căsnicie. Da, o viață de om. Mama mea avea abia 17 ani când s-a căsătorit, iar tatăl meu 19. Tineri, mult prea tineri am spune raportându-ne la aceste vremuri. Însă atunci era normal. Erau considerați deja maturi și copți, deși privind la tinerii din ziua […]
Ia o gură de aer. Inspiră adânc. Închide ochii. Odihnește-te puțin. Hai să vorbim despre ce te frământă. Ce e în mintea ta? Oprește-te puțin din alergat. Zâmbește. Chiar dacă ai doar îngrijorări în inimă, zâmbește. Așa îți vei programa întreaga ființă să zâmbească real. Cu adevărat. Oare ce poți rezolva dacă te îngrijorezi […]
Cred că este foarte ușor să găsim nemulțumiri sau plângeri. Nici nu trebuie să ne îndreptăm tare departe, sunt chiar lângă noi sau ÎN noi. De câte ori nu am deschis gura și am început să rostim cuvinte care să arate cât este de greu? Da, știu. Uneori face bine să ne descărcăm, iar […]
Am dat. Am dat din timpul meu celor care nu aveau suficient timp, fără ca să socotesc minutele sau secundele. Am rupt din el fără milă și l-am oferit zâmbind. Am îmbrățișat. Am îmbrățișat des și strâns. Ori de câte ori am simțit că cineva se destramă, strângeam un pic mai tare. Până se […]
Îmi strâng visele făcute cioburi într-un coșuleț din nuiele dure și le amestec cu lacrimi proaspete ca roua. Culeg frânturi de dorințe și promisiuni, în speranța că vor înflori o dată. Pășesc cu greu prin pământul arid și lipicios, făcându-mi loc cu picioarele rănite și sângerânde. În spate-mi duc o greutate, dar una dintre […]
Cred că unul din cele mai bune lucruri pe care le poate face un om este să nu lase răni adânci în urma lui. Orice altceva se recuperă ușor, însă cicatricile de pe inimă se vindecă greu sau poate că niciodată. Am ajuns zilele din urmă în care dragostea firească nu mai e normală și […]
A fost o dată ca niciodată o prințesă care trăia într-un castel. Prințesa era pe norișori, iar castelul pe un munte înalt, unde puțină lume putea ajunge. Era, așadar, ferită de aproape orice rău. Viața era blândă și curată, camera inimii bine păzită de gardieni și mereu spunea în jur că o lume roz este […]
Cu doar câteva luni în urmă striga că viața nu mai are rost. Că gata, s-a terminat. Îmi aduc aminte de fiecare moment și vorbă. Dar mai ales îmi aduc aminte de fiecare cuvânt nerostit. Era a treia oară când stăteam de vorbă la telefon cu o persoană care vrea să-și pună capăt vieții. […]
Comentarii